Niciodata nu m-as fi asteptat sa se ajunga acolo. Niciodata nu m-as fi asteptat sa se gandeasca la un viitor alaturi de ea sa isi imagineze cum ar fi sa intemeieze o familie impreuna sau sa vorbim despre posibilitatea de a ne muta si de a avea copii. M a fost prima persoana cu care am vorbit despre nunta, am facut un scenariu frumos:cununia civila avea loc in Las Vegas, cununia religioasa prin India, iar nunta in sine urma sa aiba loc intr-un restaurant de sub apa unde rechinii puteau sa vina sa ne salute. Despre asta am vorbit intr-o seara in care m-a sunat si am stat 2 ore la telefon. Fara sa exagerez, a fost o seara minunata, cu toate ca mi s-au cerut si informatii pe care nu am fost in stare sa le ofer:meseria parintilor si detalii despre ea, detalii despre masina pe care o conduc daca o parte din ea(mi-a zis, dar nu am capacitatea de a retine lucruri ce mi se par prea complicate)este automata sau manuala sau cate pedale are masina. Aceasta a fost o dovada ca sunt falsa, dovada de care M nu a putut profita, dar poate asa a fost mai bine.
M a fost cel mai romantic tip pe care l-am cunoscut, ii spunea cat de mult tine la ea in cele mai frumoase moduri. A fost greu sa decid sa ii zic adevarul si trebuie sa recunosc ca a fost mult mai greu sa suport faptul ca nu mai puteam sa vorbesc cu el. A trecut o saptamana de cand i-am zis adevarul si inca ma gandesc la tot ce am vorbit in acea seara.
M-am gandit mult la toate cuvintele lui si avea dreptate ,chiar sunt o persoana bolnava. Oare si eu cred acelasi lucru, dar imi este frica sa recunosc? Primul argument ca oamenii diabolici, bolnavi, machiavelici distrug sufletele curate si inocente, iar eu asta am facut. Cel putin, in cazul lui, am distrus, am facut ceea ce nu se face, am gresit, am mintit.
Un alt argument ar fi faptul ca nu m-am oprit am mintit o data, de doua ori, de zeci de ori. Am regretat de fiecare data, am spus ca nu voi mai face, dar degeaba, totul a ramas la nivel de promisiuni, de vorbe pe care nici eu nu le mai cred. Dupa ce l-am mintit pe M as putea sa zic ca am ranit destul, pentru ca asa este , dar nu pot sa cred ca voi inceta, nu cred ca sunt in stare sa ma opresc din acest joc.
Chiar am nevoie de ajutor, dar nu e nimeni dispus sa mi-l ofere. A fost cineva acum doi ani, dar in momentul in care a plecat si-a luat si ajutorul cu el. Cum pot sa trec peste cand tot ceea ce fac este sa ma gandesc la M si la cat de mult l-am ranit? A zis ca mi-am batut joc de el, ca am mintit cu nerusinare si chiar asta am facut, doar ca nu vreau sa recunosc pentru ca doare.
Trei lucruri imi vin in minte cand ma gandesc la M, trei fragmente ale ultimei noastre convorbiri: "cat despre chimia dintre noi, aia e, insa esti bolnava...", "ete ca nu esti vreo urata...", "pacat de tine, get help!...". Oare chiar a vrut sa spuna toate acele lucruri? Oare chiar asa sunt eu sau poate erau cuvinte spus datorita nervilor, dar asta nu am de unde sa stiu.
Nimeni nu stie cu adevarat ce simt. Vinovatia poate fi ascunsa foarte bine, doar ca oricat de mult as ascunde-o, nu am cum sa nu o simt. Pentru mine acest sentiment este permanent, am facut mult rau si sunt constienta de acest fapt si poate, din aceasta cauza vreau sa imi repar greseala, cel putin fata de M, pacat ca nu mi se ofera sansa.
Sunt eu impotriva mea intr-o batalie in care eu voi pierde, dar nu stiu care eu: cea care il vrea pe M inapoi si care va regreta si va incerca sa indrepte greseala sau cea care va trece peste si va spera ca totul sa se intoarca la normal, cu toate ca stie ca nu va fi posibil.
sâmbătă, 1 februarie 2014
luni, 27 ianuarie 2014
Nu ma privi. Te voi minti. VII
Datorita faptului ca nu mai vorbeam, am hotarat sa ii atrag atentia. Primul lucru pe care l-am facut a fost sa mai introduc 2 persoane in acel joc : Cosmin ( fostul ei prieten) care urma sa il adauge pe M la insistentele lui Tudor ( prietenul actual). Desigur ca M a fost deranjat de hotararea celor 2 si nici nu este de mirare ca a reactionat. Nu i-a acceptat cererea de prietenie ba chiar mi-a cerut explicatii. Trebuie sa admit ca a fost un plan infantil, un plan prost, dar totusi am reusit sa vorbesc cu el trei zile si nu pot sa neg ca mi-a facut placere.
Apoi, nu am mai vorbit o perioada. Era de asteptat. A trebuit sa gasesc alt plan pentru a-i atrage atentia. Am decis sa il sterg de la prieteni si sa il adaug din nou. Da, ar fi fost mai simplu sa ii zic pur si simplu buna sau sa il intreb ce mai face, dar nu voiam sa isi dea seama de faptul ca eu/Amalia simteam/simtea dorinta de a vorbi cu el. Plan infantil, dar a functionat. In acel moment cred ca a inceput sa existe o oarecare chimie intre noi/cei doi. I-am spus ca nu mai aveam prieten, ca eram singura, ba chiar interesanta de o relatie sau ceva asemanator uneia. El avea o parere foarte proasta despre Tudor si cred ca faptul ca Amalia era singura a ajutat mult ca lucrurile sa devina serioase. Imi amintesc ca M a insinuat faptul ca Tudor "l-ar fi trimis de mult la origini". Ce mod frumos de a o spune. Daca nu as stii la ce s-ar referi as zice ca nu e nimic de rau. Acesta este inca un motiv pentru care doream sa vorbesc cu el. In sfarsit cunoscusem pe cineva care evita cat putea de mult cuvintele vulgare, ba chiar cand a zis un anumit cuvant pe care nu vreau sa-l mentionez, a adaugat si sintagma "pardon my french", probabil pentru a fi sigur ca nu m-a deranjat exprimarea sa.
Mi-am petrecut intreaga vacanta de iarna alaturi de el. In fiecare zi vorbeam, chiar si cateva minute erau suficiente pentru a-mi face ziua mai buna. In general, cand gaseam o carte care imi placea la fel de mult ca si cea pe care am citit-o in vacanta nu faceam nimic altceva decat sa citesc, dar, pentru a vorbi cu el, citeam in minutele in care asteptam sa imi raspunda si nu-mi pasa. As fi lasat cartea numai pentru a putea discuta in continuare cu el. Simplul fapt ca era online imi lumina chipul. Ce patetic! Nu vreau sa recunosc, dar asa era: zambetul meu depindea de un anumit tip despre care nu stiam absolut nimic, un tip de care mi-am batut joc, un tip pe care as fi dorit sa nu-l fi cunoscut, dar nu pot, pentru ca nu imi doresc cu adevarat si nu regret. Cu toate ca ar trebui sa ma simt vinovata, o parte din mine este fericita ca l-a intalnit si ca a avut ocazia sa il cunoasca cum nu prea multa lume a reusit. Mi-a oferit increderea sa fara nici macar un motiv, fara sa se gandeasca la consecinte, fara sa isi dea seama ce fel de persoana se ascundea in spatele ecranului.
Trecand peste toate acestea, fara indoiala, M a avut cele mai puternice sentimente fata de Amalia...din acest lucru reiese faptul ca M ma uraste cel mai mult. Dintre toate victimele mele, pe el l-am ranit mult prea mult.
duminică, 26 ianuarie 2014
Nu ma privi. Te voi minti VI
Dupa prima convorbire a trecut destul de mult timp pana cand am mai vorbit. Era 8 noiembrie 2013, datorita faptului ca ma numeam Mihaela mi-a zis "la multi ani ca de la sarbatorit la sarbatorit". Datorita faptului ca voiam sa renunt, sa nu mai mint, intram de maxim doua ori pe saptamana si i-am raspuns dupa cateva zile, dar am promis ca data viitoare voi fi mai rapida.
Imi amintesc seara in care mi-am dat seama ca si M va deveni una din victimele mele, seara in care mi-am dat seama ca, oricat de mult imi doresc sa nu o fac, il voi minti si pe el si voi vorbi si cu el si ca il voi face sa creada in Amalia cum S a crezut in Oana sau cum B a crezut in Simona. In seara respectiva a facut ceva ce m-a impresionat, m-a corectat. Scrisesem,din greseala, "va fii", iar el mi-a zis "fi*". Dupa ce mi-am acceptat greseala mi-am dat seama ca, in sfarsit, cunoscusem pe cineva care sa stie regulile de ortografiere a verbului a fi, dar si sa fie suficient de atent incat sa observe o greseala. Oricine poate stii regulile, dar sa vezi imediat incalcarea ei conteaza. Vorbisem cu suficient de multi baieti incat sa-mi dau seama cand voiau doar sa se dea la Amalia sau la orice alt personaj, cand ii interesa doar poza si nu conta deloc ceea ce ea ar fi zis. Indiferent de cat de inteligenti ar fi fost nu si-ar fi permis sa-i corecteze scrierea, dar M a facut-o si, sincer, a fost cel mai frumos lucru pe care ar fi putut sa-l faca pentru mine, pentru mine cea adevarata, sa imi arate ca inca mai exista persoane carora sa le pese si de capacitatea intelectuala a persoanei cu care au o discutie, de capacitatea ei de a continua o discutie in mod corect si coerent. Daca nu m-ar fi corectat in acea seara probabil ca as fi reusit sa renunt la ea, as fi realizat ca e o greseala, as fi inchis contul fara sa se ajunga in situatia in care sunt azi.
Timp de cateva saptamani, luni, am vorbit ca si amici, sau cel putin asa cred eu. In aceasta perioada mi-a zis ca sunt "absolut ravisanta" si ca ar fi "o onoare" sa faca dragoste cu mine. Cele doua sintagme m-au amuzat si oarecum uimit in acelasi timp. Ravisant era un adjectiv minunat, dar un adjectiv ce nu i se mai atribuise niciodata Amaliei si am fost de-a dreptul incatanta, dar mi-a atras atentia dorinta lui. Era cel mai frumos mod de a spune "Vrau sa ma culc cu tine":)), chiar mai frumos decat invitatia celor de la Vunk: " Stai pe spate si hai, Sa aprindem artificii pe tavan" si cu mult mai frumoasa decat a celor de la Vama: "Sa facem sex".
Am vrut ca momentul prezentat anterior sa fie amuzant, pentru ca majoritatea lucrurilor pe care le scriu aici sunt departe de a fi amuzante, cel putin pentru mine.
Nu ma privi. Te voi minti V
Dupa cateva saptamani sau poate chiar luni in care ma gandeam doar la V si la ce plan malefic as fi putut sa gasesc pentru a relua legatura, l-am cunoscut pe M. Totul a inceput cand mi-am dat seama ca Amalia are prea putini prieteni si nu pare prea adevarata. Am decis sa adaug ca si prieteni pe facebook persoane despre care nu stiam nimic si, in mediul virtual nu aveam prieteni comuni. Din intamplare, l-am adaugat si pe M. Acesta, nestiind cine era Amalia, m-a intrebat daca ne cunoastem. Pentru a evita o situatie penibila i-am spus ca am crezut ca este un fost coleg, coincidenta de nume si ca imi pare rau. In acel moment am vorbit pentru prima data, si spre uimirea mea, dupa doar 5 minute am simtit o dorinta ciudata de a vorbi in continuare.
Trebuie sa adaug faptul ca nu m-am uitat la poze. Am chiar si dovata: o convorbire intre mine si o prietena despre el:
"Ea:
ce mai e pe la ama ?
30/06/2013 16:2
Dupa cum se poate observa si mai sus, datorita modului in care vorbea cu Amalia am fost, nu neaparat atrasa ci pur si simplu curioasa si incantat de ideea de a mai vorbi.
Mi-a placut. De ce? Nu stiu, dar mi-a placut.
joi, 23 ianuarie 2014
Nu ma privi. Te voi minti. IV
Dupa B, am luat iar o pauza datorita unei persoane din viata mea reala care a avut ghinionul sa se indragosteasca de mine. Mare ghinion... Cum poti sa fii cu o persoana care nici macar nu realizeaza cat de mult poate sa faca rau prin niste minciuni ce par, la inceput, inofensive. Daca nu ar fi vorba despre mine i-as fi spus sa o lase pe acea nebuna, sa uite de ea si sa treaca peste pentru ca o persoana ca ea nu merita afectiune sau iubire.
Trecand peste viata mea reala, pentru ca nu despre asta este vorba, dupa mai mult de un an am ajuns in momentul in care am creat-o pe Amalia, personaj pe care as fi dorit sa nu-l fi creat niciodata. Dintre toate, cu ea am ranit cel mai mult sau poate am avut cele mai puternice sentimente pentru cel pe care l-am mintit.
In vara anului 2013, dupa mai multe victime irelevante l-am intalnit pe V. Din intamplare el a adaugat-o pe Amalia pe facebook si am inceput sa vorbim. Era o persoana minunata, persoana cu care imi pierdeam noptile, persoana cu care vorbeam pana nu mai rezistam si adormeam cu laptop-ul in brate. A fost o perioada in care zambeam cand adormeam si ma trezeam tot zambind pentru ca stiam ca urma sa vorbesc cu el din nou. Dar, pe langa toata aceasta fericire, exista si un aspect dificil. Cunosteam personal toate fostele victime, si pe S, A, B, R, iar pe acesta il stiam doar din mediul online, dar totusi am reusit sa ma atasez repede de el cu toate ca nu stiam decat ceea ce voia el sa fiu, dar nu imi era teama. Dupa cateva saptamani, a aflat adevarul intr-un mod rusinos pentru mine, datorita unei greseli nesemnificative. Am cedat si am spus tot ceea ce s-a intamplat. Poate ca as mai fi reusit sa-l mint, poate ca si acum as fi putut sa fiu Amalia pentru V, dar am cedat si am sperat ca ma va ierta, dar nu a facut-o si imi pare rau.
Nici acum nu pot sa inteleg de ce aveam asteptari asa mari de la fiecare. Eram obisnuita sa recunosc ca sunt falsa, sa spun cine sunt si eram obisnuita cu reactiile lor si nu inteleg de ce speram ca macar unul dintre ei sa treaca peste si sa continuam totul ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Toata chestia cu adevarul pentru mine era ceva comun, ceva banal, asemenea fiecare seri in care ma demachiez, in care dau jos machiajul ce ascunde fata mea adevarata, ce ascunde sentimentele mele. In fiecare seara vad in oglinda cum ma transform in cineva diferit decat sunt si am acceptat imaginea pe care o vad dupa ce nu mai ramane machiaj pe fata mea, dar in cazul adevarului nu puteam accepta. Nu vreau sa ma mint pe mine, dar aveam asteptari prea mari si acestea sunt motivul pentru care si eu am fost ranita, nu doar ei...Si eu am avut sentimente. M-am jucat cu focul si m-am ars. Nu regret faptul ca am avut asteptari ci pur si simplu sper sa pot sa inteleg ca acele asteptari nu ar fi putut deveni realitate indiferent de ce as fi facut eu.
miercuri, 22 ianuarie 2014
Nu ma privi. Te voi minti. III
Dupa ce l-am mintit pe A prin intermediul messenger-ului, m-am "reprofilat" ca sa zic asa, pe facebook. Am gasit poze cu diferite persoane din Rusia si Estonia, am creat profiluri de facebook false, mai multe pentru a parea reala. Aveam nevoie de prieteni pentru credibilitate.
In acea perioada, ma numeam Laura. Am inceput sa vorbesc, printre multi altii, cu un oarecare R. Trebuie sa precizez faptul ca, dintre toti cei pe care i-am mintit si despre care am scris sau urmeaza sa scriu, pentru R nu am simtit absolut nimic, nu tremuram cand asteptam sa raspunda, nu zambeam cand era online, nu voiam sa-l mint, il consideram doar o victima colaterala, dar el a jucat un rol important in ceea ce priveste urmatoarea mea nastere. Ca sa termin cu R, in cazul lui am murit pentru prima data pentru ca asa trebuia si nu pentru ca m-am sinucis sau pentru ca am fost omorata, am murit fara sa imi dau seama, transformandu-ma in altcineva.
Inainte de a muri, am devenit altcineva: Simona, prietena cea mai buna a Laurei. Cu ajutorul lui R am ajuns din nou la B, pe care l-am mintit a doua oara. Exista 3 motive posibile pentru acest fapt:
- Am avut noroc
- El era/este prea naiv(prost)
- Sunt eu prea buna la minciuni
Trecand peste motivul pentru care l-am mintit pe B pentru a doua oara, a fost o perioada destul de dificila. Vorbeam des, chiar si la telefon, iar el sustinea faptul ca era indragostit de ea. Am evitat intalnirea dintre cei doi de nenumarate ori si am incercat sa-l fac sa o uite, ba chair sa il apropi de cine eram eu in realitate, dar nu am reusit. I-am zis adevarul de ziua mea si, sincer, a fost cea mai urata zi de nastere, pana acum. L-am sunat si i-am zis sa vina pana in locul in care imi sarbatoream ziua si i-am aratat telefonul in care erau mesajele. Aceeasi reactie ca a tuturor: uimire. Am putut citit in privirea sa dezamagirea. Nu imi pot imagina durerea pe care ar fi putut sa o simta, dar imi pot imagina durerea mea. Eram dezamagita de mine, eram constienta de cat rau am facut si eram vinovata pentru dezamagirea sa. Nu eram mandra de mine sau de ceea ce facusem, dar traisem si momente frumoase, chiar imi facusem sperante ca ar fi existat posibilitatea sa fiu iertata, dar apoi mi-am dat seama ca este o posibilitate imposibila...Cu greu am trecut peste acele sperante
marți, 21 ianuarie 2014
Nu ma privi. Te voi minti. II
In momentul in care a aflat adevarul mi-a spus ca am o imaginatie bogata si ca ar trebui sa devin regizor. Din acea zi, din 7 ianuarie 2011 acesta este singurul lucru la care visez. Daca visul meu se va indeplini si daca voi lua vreodata vreun premiu pentru orice film, el va fi primul caruia ii voi multumi pentru ca el a crezut in imaginatia si creativitatea mea, aspecte in care nici macar parintii mei nu cred. Revenind la subiect, deoarece viata mea reala nu are relevanta in acest moment, am incercat sa mai vorbesc cu S dupa ce i-am zis adevarul. Nu a fost tocmai o decizie inteleapta, dar, dupa cateva saptamani, a aparut o noua victima:B. Nu imi amintesc exact motivul pentru care am inceput sa vorbim, dar stiu ca a durat doar 2 sau 3 saptamani. A fost o perioada destul de usoara pentru mine, nu am avut prea multe remuscari, nu mi-a parut rau de el. Am trecut peste tot ce se intamplase si am luat o pauza.
Am trait in realitate cateva luni, dar au avut loc mai multe evenimente ce m-au determinat sa ma reintorc la viata mea anterioara, dar cu cateva personaje in plus: Cosmin, Giulia, Dana, Amalia, Iulian si lista poate continua. De asemenea, apare o noua victima : A, persoana care a uitat, cu siguranta, toata intamplarea. Totul s-a intamplat in doar cateva luni, din ianuarie pana in septembrie 2012. Obisnuiam sa vorbim zilnic si imi facea placere deoarece simteam ca nu ne-am fi plictisit niciodata sa vorbim. Zilele in care nu vorbeam mi se pareau pierdute. As fi putut sa-l mai mint, dar am decis sa ma opresc deoarece insista sa ne intalnim. Am evitat toata vara aceasta intalnire, insa, in sptembrie nu am mai rezistat. I-am zis ca ne vom intalni si m-am dus eu. Mi-a fost frica. Trebuie sa recunosc ca pana atunci nu ma gandisem niciodata la consecintele faptelor mele si la ceea ce as fi putut pati daca "victimele" mele aflau adevarul si in momentul in care am realizat toate aceste lucrui am inceput sa regret. Am avut noroc, A a reactionat neasteptat de bine. A fost surprins deoarece nu s-ar fi asteptat niciodata ca el sa fie cel mintit. Parerea sa despre sine era prea buna si cred ca narcisismul si mandria l-au impiedicat sa faca scandal in momentul in care a aflat adevarul, cu toate ca isi dorea Nu pot sa zic ca sunt mandra pentru ceea ce am facut, doar ca am ranit orgoliul unei persoane pline de sine, unei persoane ce nu s-ar fi asteptat niciodata sa i se intample asa ceva.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)